S-ar putea sa-ți sune cunoscut sintagme de tipul :"nu fac față sarcinilor de rutină la serviciu","nu mai poți suporta critica celor din jur", "am nevoie de mai multă odihnă, dar nu mi-o pot permite acum", "toți cer de la mine mai mult". Ai adunat frustrări, oboseală, gânduri și uneori ți se mai așează și un nod în gât care te sâcâie. Și când acestea rulează pe "repeat" în mintea ta, simți ca trebuie sa faci ceva, și totuși revii repede asupra deciziei tale, si-ti spui ca nu ai timp de prostii, că o să rezisti. Ai vrea să schimbi ceva la modul cum te simți, dar nu știi ce-ai putea face, nu ești sigur că ai vrea sa împărtășești colegului , familiei, sau celor care poate ti-ar descoperi vulnerabilitatea. Pentru tine sunt randurile de mai jos.
Sănătatea mintală nu este un moft sau o toană, nu este pentru cei care au probleme mari sau pentru cei care nu se descurca singuri, este pentru cei care își identifică vulnerabilitatea și intră în "arena leilor" pentru a o confrunta.
Cum îți dai seama că ai nevoie să te oprești și să-ți acorzi atenție?
• Nu mai dormi bine sau dormi prea mult
• Nu mai ai chef de nimic, nici măcar de ce îți plăcea
• Te simți iritat, obosit, fără răbdare
• Te izolezi, chiar și de oamenii dragi
• Ai senzația că „nu ești tu"
• Te gândești des: „Ce sens are?"
Toate astea sunt semne că ceva din interiorul tău cere grijă. Nu dramatizare. Nu autosuficiență. Ci pur și simplu grijă.
Ce ajută?
1. Vorbitul. Cu un prieten bun sau cu un psiholog. Emoțiile puse în cuvinte se așază mai bine.
2. Mișcarea. Nu trebuie să fie sală. Poate fi o plimbare lungă, în care îți auzi gândurile.
3. Rutina. Somn, mese regulate, pauze. Da, e plictisitor, dar funcționează.
4. Conectarea. Suntem ființe sociale. Ai nevoie de „cum ești?" sincer, nu doar de „ce mai faci?" în treacăt.
5. Acceptarea. E ok să nu fii ok uneori. Nu ești defect, ci viu.
Și când simți că nu poți singur...
... cere ajutor. Nu pentru că ești slab, ci pentru că îți pasă de tine. Terapia nu e doar pentru crize. E și pentru înțeles, pentru crescut, pentru schimbat din interior.
A merge la psiholog nu înseamnă că e ceva greșit cu tine. Înseamnă că vrei să fii bine. Și că ai curajul să nu ignori ce simți.
Citește și tu, dacă vrei mai mult:
• Beck, J. (2011). Cognitive Behavior Therapy: Basics and Beyond.
• Kabat-Zinn, J. (1990). Full Catastrophe Living.
• Brown, B. (2012). Daring Greatly.
• WHO. (2004). Promoting Mental Health: Concepts, Emerging Evidence, Practice.
• Cohen & Wills (1985). Stress, Social Support, and the Buffering Hypothesis.
