Un ghid empatic pentru cei care simt că au nevoie de sprijin, dar încă ezită
Poate ești genul de om care ține mult în el. Zâmbești, dai din cap, spui „mă descurc" și îți vezi de treabă, chiar și atunci când în tine e haos. Poate ai avut zile în care ai simțit că nu mai reziști, dar ai apăsat „snooze" pe acea voce interioară care îți cerea ajutor. Sau poate, pur și simplu, simți de ceva vreme că nu mai ești tu.
Mulți oameni ajung în pragul terapiei fără să știe clar de ce. Fără o criză majoră, fără un „motiv serios", dar cu o neliniște care nu dispare. O oboseală greu de pus în cuvinte. O senzație că viața se întâmplă, dar tu doar o suporți.
Dacă ai ajuns să te întrebi „Oare eu am nevoie de terapie?", e foarte posibil ca răspunsul să fie deja da. Nu pentru că ceva e în neregulă cu tine, ci tocmai pentru că ceva din tine vrea să fie văzut, înțeles, ascultat.
Terapia nu e despre a fi „defect" sau „bolnav". Este, mai curând, despre a nu mai merge singur acolo unde ți-e greu. Despre a-ți oferi spațiu să respiri și să-ți asculți viața cu adevărat.
Hai să vorbim deschis: când e acel „moment potrivit"?
1. Când „mă descurc" începe să doară
Funcționăm. Facem ce avem de făcut. Uneori cu dinții strânși. Dar vine o zi în care rutina devine apăsătoare, în care nu mai găsim sensul în nimic, în care ne întrebăm dacă doar supraviețuim sau chiar trăim.
Terapia poate deveni acel loc în care îți dai voie, în sfârșit, să nu mai fii puternic tot timpul, în care nu trebuie să demonstrezi nimic. Doar să fii.
Studiile arată că intervențiile psihoterapeutice au un impact pozitiv semnificativ asupra stării generale de bine, nu doar în prezența tulburărilor psihice (Norcross & Lambert, 2018).
Nu trebuie să aștepți să se „rupă" ceva în tine. Poți începe și atunci când simți că ceva nu e în regulă, chiar dacă nu poți pune exact degetul pe ce.
2. Când emoțiile devin greu de gestionat
Poate plângi mai ușor decât înainte. Sau ai ieșiri de furie care te sperie. Poate ai zile întregi în care simți că nu poți respira liniștit, fără un motiv clar. Sau dimpotrivă -- nu mai simți nimic. Ca și cum viața s-a derulat pe „mute".
Toate aceste stări sunt semnale de alarmă. Nu trebuie să le înfrunți singur.
Cercetările din neuroștiință confirmă că punerea emoțiilor în cuvinte -- ceea ce facem în terapie -- reduce activitatea amigdalei, zona creierului implicată în reacțiile emoționale intense (Lieberman et al., 2007).
A vorbi despre ce simți nu te face slab. Te face viu.
3. Când relațiile devin greu de dus
Simți că nu mai ai energie pentru ceilalți. Sau, dimpotrivă, că te agăți de oameni și te temi constant că vei fi părăsit. Poate te trezești spunând da când ai vrea să spui nu, sau trăiești în relații în care te pierzi pe tine. 1fdzRelațiile sunt oglinzi -- uneori deformate -- ale felului în care ne raportăm la propria valoare. Terapia te poate ajuta să înțelegi cum ai învățat să iubești, să ceri, să te aperi. Și cum poți schimba ce te rănește.
Terapia bazată pe atașament și relații semnificative (Johnson, 2006) este una dintre cele mai eficiente metode de a schimba tiparele relaționale formate în copilărie.
4. Când trecutul încă doare, chiar dacă ai mers mai departe
Ești adult, ai reușite, viața ta „arată bine" din afară. Și totuși, sunt lucruri nespuse, răni vechi, dureri care răbufnesc când te aștepți mai puțin.
Terapia nu rescrie trecutul, dar îl poate dezamorsa. Îl poate pune într-o lumină nouă, astfel încât să nu îți mai dicteze prezentul.
Lucrul cu trauma nu presupune doar amintiri, ci și reacții corporale și emoționale. Abordările terapeutice contemporane integrează și corpul în procesul de vindecare (Bessel van der Kolk, 2014).
5. Când simți că vrei să te cunoști mai profund
Terapia nu e doar despre „probleme". Este și despre curiozitate. Despre a te întreba cine ești, ce vrei cu adevărat, ce înseamnă pentru tine o viață cu sens. Este despre a te reconecta cu autenticitatea ta. Mulți oameni încep terapia pentru că simt că trăiesc după scenariile altora -- părinți, societate, așteptări -- și nu după propria voce. Terapia este, în acest sens, o cale de întoarcere acasă.
6. Când oboseala de a duce totul singur devine prea mare
Uneori, cel mai clar semn că ai nevoie de sprijin este simplul fapt că nu mai poți duce singur. Te-ai ținut, ai strâns din dinți, ai cărat poveri ani la rând. Dar poate că a venit momentul să le lași jos.Terapia este un spațiu în care nu trebuie să „fii bun" sau „să știi ce ai". E de ajuns să fii acolo. Cu ce e. Cu cine ești.
În loc de concluzie: dacă citești asta, poate că deja ai început
Poate nu ai făcut încă programarea. Poate nu ai trimis mesajul. Dar dacă ai ajuns până la finalul acestui text, poate că o parte din tine a început deja procesul.
Terapia nu e un lux. E o formă profundă de grijă. E o investiție în tine, în viitorul tău, în liniștea și în sănătatea relațiilor tale.
Nu trebuie să știi exact ce vrei de la terapie. Doar să știi că meriți acest timp, acest spațiu, acest sprijin.
Și dacă te întrebi: „Oare e momentul potrivit?", îți las un gând blând:
Momentul potrivit este cel în care îți dai voie. Poate chiar acum.
Momentul potrivit este cel în care îți dai voie. Poate chiar acum.
- Dacă simți că ai ajuns într-un punct în care ai nevoie de sprijin, sunt aici să te însoțesc în acest proces. Îți las aici și un chestionar pentru a te sprijini în a lua o decizie.
- Chestionar de reflecție: Oare am nevoie de terapie acum?
(10 întrebări pentru a-ți asculta nevoile emoționale)
Răspunde sincer, pentru tine. Nu există răspunsuri „bune" sau „rele". Scopul acestui chestionar nu este să te eticheteze, ci să te ajute să te asculți.
1. Cât de des simți că te prefaci că totul e bine, când de fapt nu e?
- Aproape zilnic
- Din când în când
- Rar sau deloc
2. Simți că porți în tine o oboseală pe care somnul nu o poate rezolva?
- Da, deseori
- Uneori
- Nu, nu simt asta
3. Îți este greu să vorbești cu cineva despre ce simți cu adevărat?
- Da, foarte greu
- Uneori, depinde de context
- Nu, pot vorbi deschis
4. Te regăsești în aceleași conflicte sau tipare relaționale care te dor?
- Da, aproape mereu
- Doar în anumite relații
- Nu, în general relațiile mele sunt echilibrate
5. Îți este greu să spui „nu" sau să pui limite sănătoase?
- Da, îmi e greu
- Depinde de persoană/situație
- Nu, mă descurc bine cu limitele
6. Ai momente în care te întrebi cine ești sau ce îți dorești cu adevărat?
- Da, frecvent
- Din când în când
- Rar sau niciodată
7. Ai trecut recent printr-o pierdere, schimbare majoră sau o perioadă stresantă?
- Da
- Da, dar simt că am gestionat-o bine
- Nu
8. Simți că viața „trece pe lângă tine" și că ești mai degrabă spectator decât participant?
- Da
- Uneori
- Nu, mă simt prezent(ă)
9. Ți-ar prinde bine un spațiu unde să nu trebuiască să „te ții tare" tot timpul?
- Da, cu siguranță
- Poate
- Nu simt nevoia asta acum
10. Dacă un prieten apropiat ar simți ce simți tu acum, l-ai încuraja să meargă la terapie?
- Da
- Nu știu
- Probabil nu
Cum interpretezi răspunsurile tale?
- Dacă ai răspuns „Da" sau „Uneori" la majoritatea întrebărilor, e foarte posibil ca un proces terapeutic să îți aducă sprijin, claritate și eliberare.
- Dacă ai răspuns „Nu" la aproape toate, dar tot ai ajuns până aici, e posibil ca o parte din tine să aibă totuși nevoie să fie ascultată.
- Oricare ar fi răspunsurile tale, faptul că ai ales să reflectezi asupra lor este deja un pas important.
Dacă acest chestionar ți-a pus pe gânduri, dar încă nu știi ce ai nevoie, putem avea o primă conversație fără presiune. Uneori, o simplă discuție poate aduce mai multă claritate decât multe luni de frământări interioare.
