Dependența de planificare: Când aplicațiile de călătorii devin surse de stres… cu fundal tropical
Imaginează-ți scena: tocmai te-ai întors dintr-o vacanță, încă îți găsești nisip prin geantă, și bing! – telefonul îți șoptește seducător: „Unde mergem data viitoare?”
Inima îți bate mai repede, mintea deja croșetează scenarii – poate Paris? Poate Bali? – și, fără să-ți dai seama, ești iarăși pe aplicația de rezervare a călătoriei, cu o cafea în mână, comparând hoteluri, filtrând oferte și adăugând în “wishlist” locuri la care nu vei ajunge prea curând.
Nu ești singur(ă). Și nu e doar „poftă de vacanță”. Este dopamina la lucru.
De ce creierul preferă uneori „filmul” în locul realității
Cercetările în neuroștiință, precum cele ale lui Knutson și colegii săi (2001), arată că anticiparea unei recompense poate activa centrii plăcerii mai intens decât momentul în care o primim efectiv. Cu alte cuvinte, surpriză: creierul tău ar putea savura mai mult ideea unui mojito pe plajă, decât băutura reală în paharul din fața ta.
Iar aplicațiile de călătorii nu lasă acest lucru la voia întâmplării. Au tot arsenalul pregătit:
- Notificări dramatice: „Grăbește-te! Ești la un click distanță! Mai sunt doar 2 camere disponibile!”
- Reduceri cu cronometru: „Ofertă valabilă încă 1h 34m”
- Social proof: „Alți 10 oameni privesc această ofertă”
Fiecare notificare e un mic impuls de dopamină, un „hai, mai stai puțin” pe care îl urmăm fără să ne dăm seama.
Fiecare dintre acești stimuli îți trimite o mică „înghițitură” de dopamină, iar creierul tău învață rapid că deschiderea aplicației înseamnă plăcere.
Rezultatul? Un mic obicei repetitiv, care, cu timpul, poate deveni compulsiv.
Toate acestea sunt „micro-împunsături” (nudges) care ne stimulează să revenim mereu la a planifica.
Când planificarea e doar o mască pentru altceva
Planificarea devine problematică atunci când:
- e o pastilă anti-anxietate mascată (îți liniștește frica de incertitudine),
- e o formă de evitare a prezentului („nu mă gândesc la ce mă stresează acum, caut oferte”),
- e perfecționism turistic – mereu trebuie să găsești „cea mai bună opțiune”,
- e alimentată de FOMO((Fear of Missing Out)) – teama de a rata ceva grozav. Rezultatul? Planificarea nu mai este o bucurie, ci o formă de reglare emoțională care consumă timp și atenție și poate duce la stres decisional (choice overload, Schwartz, 2004).
Semne că aplicațiile ți-au preluat “harta și busola” personale
- Deschizi aplicația „doar un minut” și te trezești o oră mai târziu în aceeași postură.
- Intri zilnic fără să ai de fapt o călătorie de planificat.
- Te frustrezi dacă oferta „perfectă” dispare.
- Te simți epuizat(ă) după sesiunile de căutare.
Mindfulness digital – “softul” tău emoțional
Partea bună este că există metode simple de a frâna acest ciclu. Desigur nu le putem trece în categoria “panaceu universal”, însă aplicându-le putem obține beneficii.
Aici intervine conceptul de mindfulness digital – acea „superputere” pe care o poți activa, pentru a nu lăsa tehnologia să-ți piloteze atenția.
Un articol recent, publicat în Frontiers in Psychology de Liu, Chen, Zhuo & Chiou (2023), arată că mindfulness-ul aplicat mediului digital:
- reduce utilizarea compulsivă a aplicațiilor,
- îmbunătățește reglarea emoțională,
- transformă interacțiunile online în experiențe intenționate și benefice.
Pe scurt: nu este cazul să arunci telefonul în ocean, cum nu este cazul de un fel de „detox digital” extrem, ci doar de conștientizarea propriei atenții.
Cum pui în practică mindfulness-ul digital (fără să ai nevoie de un guru sau bețișoare parfumate)
- Conștientizează impulsul – oprește-te o clipă și întreabă-te „De ce deschid aplicația acum?”
- Intră cu misiune clară – dacă nu ai o călătorie de planificat, poate nu e momentul să accessezi aplicația;
- Taie zgomotul – dezactivează notificările non-esențiale;
- Regula celor 10 secunde – respiră adânc înainte de a reacționa la un stimul digital;
- Pauze tehnologice – dimineața sau seara, lasă telefonul deoparte.
Bucuria sănătoasă a planificării
Cu un strop de mindfulness digital și puțină autoironie, poți să păstrezi partea frumoasă a planificării, fără să te lași prins(ă) în plasa notificărilor.
Planificarea unei vacanțe rămâne una dintre cele mai frumoase activități. Harta lumii poate fi o sursă de inspirație, iar comparația ofertelor poate fi o plăcere. Diferența o face momentul în care alegem să ne oprim și să spunem: „E suficient de bine”.
Acel moment când nu lăsa aplicațiile să ne manipuleze atenția. Ele trebuie folosite ca pe un instrument pentru libertate, nu ca pe un regizor al agendei tale mentale.
Și, poate, data viitoare când primești o notificare tentantă, lasă câteva secunde de liniște înainte de a răspunde. Acolo, în spațiul dintre impuls și acțiune, se reinstalează alegerea.
Referințe:
- Knutson, B., Adams, C.M., Fong, G.W., & Hommer, D. (2001). Anticipation of increasing monetary reward selectively recruits nucleus accumbens. Journal of Neuroscience, 21(16), RC159.
- Liu, C., Chen, H., Zhuo, J.-W., & Chiou, W.-K. (2023). Editorial: Mindfulness in Internet and New Media. Frontiers in Psychology, 14, 1233809.
Bibliografie:
- Knutson, B., Adams, C. M., Fong, G. W., & Hommer, D. (2001). Anticipation of increasing monetary reward selectively recruits nucleus accumbens. Journal of Neuroscience, 21(16), RC159.
- Liu, C., Chen, H., Zhuo, J.-W., & Chiou, W.-K. (2023). Editorial: Mindfulness in Internet and New Media. Frontiers in Psychology, 14, 1233809.
- Alter, A. (2017). Irresistible: The Rise of Addictive Technology and the Business of Keeping Us Hooked. Penguin Press.
- Schwartz, B. (2004). The Paradox of Choice: Why More Is Less. HarperCollins.
