"E doar o fază, o să-i treacă." Așa pot gândi uneori părinții despre adolescentul lor care se inchide în camera, sa, care ridică din umeri la sugestii, care trântește ușa camerei și nu mai vrea să discute cu adultul si pare să traiască într-o lume paralelă. De fapt, adolescența nu e o fază, e o călătorie reală, intensă și transformatoare, atât pentru cei care o traiesc, cât și pentru adulții care însoțesc.
Adolescența e o perioadă de reconstrucție: corpul se schimbă, creierul se rescrie, iar identitatea personală e pusă în construcție. Daniel Siegel ("Brainstorm", 2013), spune despre creierul adolescentului că trece printr-o reorganizare majoră care explică impulsivitatea, căutarea intensității și emoționalitatea crescută. Nu e rebeliune gratuită, ci un mod prin care adolescentul testează limitele propriei autonomii.
De exemplu, ce ai putea să faci dacă fiul sau fiica ta dorește sa meargă într-o excursie cu prietenii, neînsoțiți de un adult? Te-ai putea gândi că e un semn de inconștiență și l-ai putea percepe ca pe ceva periculos. De partea cealaltă, adolescentul are de, fapt, nevoia de a-și testa responsabilitatea. Înțelegând astfel nevoia lui , l-ai putea ghida să planifice ruta, bugetul și regulile de siguranță împreună cu tine, în loc să-i răspunzi un „nu" categoric.
Dacă în copilărie parinții sunt centrul universului, în adolescență, prietenii preiau rolul de oglindă identitară. Grupul devine esențial, iar nevoia adolescentului de apartenență la el, e intensă. În același timp, relația cu părinții devine o cursă cu obstacole, și se reconfigurează continuu. Așadar, se poate întâmpla ca adolescentul să-ți spună "nu vreau să vorbesc", și tu, părintele să simți furie sau neputință, însă acest lucru nu reprezintă o respingere a conexiunii cu tine, ci doar nevoia de a-și crea spațiul lui. Propune-i o activitate neutră (ex: o plimbare sau sa mergeți la cumpărături împreuna), unde comunicarea vine în mod natural, fără presiune.
Multi adolescenți întâmpină greutăți să verbalizeze ce simt și uneori, furia ascunde multă anxietate, iar retragerea socială se poate traduce prin rușine.
Daniel Goleman ("Inteligenta emotionala", 1995) subliniază că exprimarea emoțională este o abilitate care se învață. Ca părinți sau terapeuți, putem deveni antrenori emoționali, nu corectori de comportamente. Am putea ca în loc de "de ce ești nervos iar?" să spunem "observ ca ești agitat, ai avut o zi grea? sunt aici daca vrei să povestim.
Perfecționismul, teama de eșec, presiunea notelor sau a imaginii de sine pot deveni poveri grele pentru adolescent. Uneori, sub masca unui adolescent "cuminte" se poate afla o anxietate profundă. Alteori, iritabilitatea excesivă poate ascunde depresie.
A fi părinte de adolescent înseamnă să înveți să te adaptezi astfel încât să fii prezent, dar să nu sufoci, să pui limite sănătoase, fără a încerca să controlezi totul.
De exemplu, ca părinte, în loc sa impui o ora fixă de somn ai putea discuta despre impactul lipsei de somn asupra concentrării și stării de spirit și apoi, să stabiliți împreună o rutină care sa includă un spațiu pentru nevoile lui.
Adolescenții au nevoie de conversații sincere cu personale semnificative din viața lor despre corpul lor, despre sex, consimțământ și identitate. Evitarea acestui tip de comunicare sau moralizarea din parte adulților poate lasă loc de rușine și confuzie.
Adolescenta nu e un câmp de luptă, ci o șansă de dezvoltare relațională, atât pentru adulți, căt și pentru tineri. Când ne reamintim că sub aparențele rebele se află un om în devenire, putem să ne alăturăm evoluției ca parteneri de drum, nu doar observatori îngrijorati.
Psihologul Daniel Sigel, întrebat ce-ar face dacă ar mai trebui să treacă din nou cu copiii săi prin adolescență, a răspuns într-o manieră care, spun eu, ar putea inspira muți părinți de adolescenți: "nu m-aș mai îngrijora".
Așadar, dacă simți că rezonezi cu ceea ce ai citit aici, fie că ești părinte, fie că ești adolescent, te invit să descoperim și să călătorim împreună prin labirintul devenirii.
Bibliografie selectivă:
- Daniel Siegel -- Brainstorm (2013)
- Daniel Goleman -- Inteligenta emotionala (1995)
- Emily Nagoski -- Come As You Are (2015)
- Gina Biegel -- Stressed Teens (2009)
Recomandare bibligrafică:
- "Stressed Teens" de Gina Biegel -propune tehnici de mindfulness adaptate adolescentilor. Un exercitiu simplu este scanarea corporala seara, pentru reducerea tensiunii.
- "Mintea si creierul adolescentului - de la furtunile emotionale la neurostiinta transformarilor si stimularea potentialului"- Daniel Siegel - oferă o perspectivă nouă și pertinentă asupra modului în care putem sprijini și ghida trecerea adolescenților către maturitate.
